"Lumea nu se va sfarsi din cauza celor care fac rau, ci din cauza celor care se uita la ei si nu fac nimic." - Albert Einstein
Quo vadis industria de apărare? (2)
article picture

Criza financiară internațională relativ recentă și încă în desfășurare pe alocuri, a ridicat numeroase probleme multor state, mari și mici, pe întreaga planetă, obligându-le să-și reconsidere pozițiile, cheltuielile, prioritățile și strategiile.

Acest lucru s-a întâmplat și în domeniul industriilor de apărare. Zeci de pagini au tratat subiectul, mii de analize, mii de soluții au invadat atât "spațiul Gutenberg" cât și spațiul virtual, pe mult mai rapidele rețele din internet.

Încerc să-mi țin promisiunea din precedentul articol și anume aceea de a reveni cu detalii privind industria de apărare. Ușor de spus, dificil de pus în practică. Și, ca întotdeauna, cel mai greu e începutul. Într-o asemenea problematică este complicat de ales, în condițiile în care, dincolo de dificultatea și complexitatea fiecărui detaliu, este greu de tratat exclusiv un subiect, întrucât diversele lui aspecte se întrepătrund. Mă voi strădui să sistematizez, dar aș vrea să expun, de la început, câteva din problemele pe care le propun în viitor spre dezbatere: cooperarea internă și internațională, strategiile privind industria de apărare în alte state, dilemele existente referitoare la importanța care trebuie acordată formei de proprietate a operatorilor economici din domeniu, globalizare sau nu, aspecte strategice, retehnologizare, modul de desfășurare a reformei, resursele alocate, rolul statului, al structurilor de forță ale statului, institutele de cercetare-dezvoltare, rolul organizațiilor neguvernamentale, al sindicatelor, al contribuabililor și lista ar putea continua cu multe alte subiecte la fel de importante și, în ce ne privește, la fel de urgente.

Voi începe prin a puncta câteva aspecte legate de cooperare.

În strategiile privind industria de apărare ale mai multor state, se pornește de la adevărul încontestabil că, în prezent, nici un stat din lume nu-și poate asigura apărarea prin forțe proprii. Din rațiuni diferite, toate conducând la același adevăr amintit, atât unele state mici, cât și unele mai mari, propun o abordare holistică având ca o condiție sine-qua-non colaborarea. De exemplu, în Strategia națională a industriei de apărare din Danemarca1, (1 iulie 2014), se subliniază faptul că, într-o lume globalizată, amenințările și provocările sunt prea complicate pentru a fi gestionate prin forțe proprii de un singur stat, motiv pentru care strategia propune o colaborare internațională eficientă. În capitolul referitor la interesele de securitate ale Danemarcei se enumeră organismele internaționale care oferă cadrul acestei cooperări - UN, NATO, UE, OSCE – se face referire la apărarea colectivă prevăzută în art. 5 din Tratatul Organizației Atlanticului de Nord, însă, de mai multe ori in cuprinsul strategiei se subliniază faptul că suveranitatea, existența și integritatea Danemarcei este în propria responsabilitate.2

In Strategia Industriei de Apărare din Olanda3 se adaugă faptul că reducerile bugetare din multe țări vestice au impus cooperarea la diferite niveluri: pe de-o parte între guverne, la nivel internațional, pe de altă parte, între guverne, institute de cercetare și industrii de apărare, la nivel național, aceasta din urmă fiind denumită "Triple Helix", care constituie "o platformă pentru inițiative si interacțiune".4 Aș adăuga faptul că, strategia pornește, ca și în cazul Danemarcei, de la afirmația că securitatea națională este o răspundere proprie, în cazul de față în răspunderea guvernului.5 Dar, se precizează faptul că ori de câte ori se face referire în cuprinsul strategiei la baza tehnologică industrială olandeză pentru apărare și securitate ( Netherlands Defence and Security Technological and Industrial Base – NL DTIB ), aceasta include și industria de securitate.6

De altfel, într-o formă sau alta, în strategiile de securitate sau în actele normative ale majorității statelor, fie constituții, fie legi organice sau ordinare, se prevede că securitatea națională este nu numai un „atribut” al statului, ci o responsabilitate. Această realitate a determinat și Uniunea Europeană să prevadă pârghiile necesare care să permită statelor să ia, în anumite situații, măsurile care se impun. În articolul 346 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (forma consolidată), se prevede la alin. (1) litera (b) faptul că "orice stat membru poate lua măsurile pe care le consideră necesare pentru protecția intereselor esențiale ale siguranței sale și care se referă la producția sau comerțul cu armament, muniție, și material de război; aceste măsuri nu trebuie să modifice condițiile de concurență pe piața internă în ce privește produsele ce nu sunt destinate unor scopuri specific militare". (subl. ns.) Am subliniat partea a doua a articolului, pentru a scoate în evidență faptul că, toți acei "apărători ai literei scrise" care reclamă faptul că statul n-ar trebui să intervină niciodată-niciodată în domeniu, ca să nu încalce "reglementările europene", ar trebui să citească încă o dată conținutul articolului.

În fapt, dacă aruncăm o privire, fie ea și superficială, asupra aspectului cooperării și colaborării, observăm două mari tendințe la nivel internațional. In SUA, ca răspuns la lipsurile bugetare, începând cu anii 1990, companiile mari le-au "aspirat" pe cele mai mici, formându-se Lockhead Martin, Northrop Grumman, Raytheon, Boeing și General Dynamics.

În Europa, cu rare excepții, lucrurile importante se petrec mai mult pe hârtie, progresele în viața reală fiind mai puțin vizibile, deciziile politice ferme în cadrul EDA întârziind să apară.

În plan intern, colaborarea diferă de la un stat la altul și, aici am să revin punctual, într-un capitol distinct, întrucât sunt de părere că aici avem multe lecții de învățat și de la statele mici și de la cele mari. Din păcate nu pot face referire la strategia românească în domeniu, aceasta fiind clasificată. Dar pot afirma că, atât în plan intern cât și în plan internațional, este necesar să întărim colaborarea. Am convingerea că industria de apărare nu poate progresa fără colaborarea cu instituțiile din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională, după cum acestea, nu-și pot îndeplini toate misiunile fără a colabora cu industria de apărare. Consider că, până nu e prea târziu, trebuie inițiat un dialog constructiv, în care să se radiografieze realitatea, ca bază a "construcției" comune. Pentru a fi eficienți, pentru a economisi timp și resurse, pentru a proceda inteligent, trebuie să începem dialogul până nu va fi prea târziu. Și am convingerea că, deși e greu, vom reuși........


1"National Defence Industrial Strategy" publicată pe danishbusinessauthority.dk
2"Ultimately, Denmark's sovereignty and security is Denmark's own responsibility" (pg.1); "The enforcement of Denmark's sovereignty, existance and integrity is ultimately a Danish responsibility" (pg. 5)
3"The Netherlands' Defence Industry Strategy" din 10 decembrie 2013, publicată pe www.government.nl
4Idem, pg. 4
5"National security is a responsibility of the government" pg. 3
6"In this document when the abreviation NL DTIB is used, it is meant to include the security related industry" pg.3

Autor:

Autorul articolului este singurul responsabil pentru informatiile postate pe acest portal si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.


Niciun comentariu     Conectare pentru a comenta Regulament
  (10 stele din 1 vot(uri))